Friday night party

Aceasta e “sloganul” sau denumirea, nici nu stiu cum sa-i spun, data de o colega de serviciu, sarbatoririi diverselor evenimente sau ocazii in care toti colegii de serviciu ar trebui sa participe.

Ceva asemanator s-a intamplat vineri seara cand s-a organizat o masa festiva, desi nu stiu daca e bine spus asa. Au mai fost asemenea evenimente la care eu nu am participat si am zis ca de data asta e timpul sa fiu si eu in rand cu ceilalti.

Cum aproape toti au venit cu prietenii/preietenele, sotii/sotiile, trebuia sa vin si eu cu cineva. Imi anunt prezenta, eu si cu inca o persoana. Dar cine putea fi acea persoana? Evident colegii nici nu se gandeau ca e vorba de altcineva decat de prietena (iubita) mea. Ei bine nu, nu este prietena mea, desi am incercat sa ii conving de asta, se pare ca nu am reusit pana acum. Este o veche prietena cu pe care o cunosc de ceva timp, cred ca de aproximativ 4 ani, si cu care am avut multe, multe intamplari mai mult sau mai putin placute.

Ajung deja mai devreme de ora stabilita in statia de metrou Grozavesti. Inca nu e 19.30 deci mai astept. Se face 19.30, nimic. Ce se intampla, doar nu o sa fiu nevoit sa merg singur. Sun o prietena de-a ei, ea nu are tel. ca i s-a stricat. A plecat de acasa. Mai astept putin, nimic. Ce-ar fi sa vad daca nu cumva e in statia cealalalta? Acolo era, desi eu ii explicasem destul de clar in care statie sa vina. Deja s-a facut ora 20.00 si ajungem intr-un final si la intalnire.

Despre asta nu pot spune decat ca mi-a placut foarte mult, chiar nu ma asteptam sa fie asa, si nu o spun numai eu, si ea e de aceeasi parere. Surpriza a fost sa stau la aceeasi masa cu un profesor, de fapt mai mult decat un profesor, din ASE cu care in ziua urmatoare am avut examen (din nou).

Se apropie si ora de plecare, oricum am ramas aproape ultimii. Cel mai amuzant moment a fost la final cand un coleg, face cu mana, sugestiv, o inima, in timp ce spunea “o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte”. Am rasmas amandoi…

Dupa mai multe momente asemanatoare am si plecat intr-un final. Evident ca am plecat ca doi “prieteni” adica amandoi in aceeasi directie. Am ajuns la ea tarziu, acum nu va ganditi ca… Dimineata, de fapt pe la amiaza, m-am trezit si am plecat direct la examen. Ah, iar examen din ala greu?

Sigur vor mai urma si alte intalniri de “team building” la care nu stiu daca sau cu cine voi participa, ramane de vazut…