Cum se da un examen la master

Nici nu stiu cand a trecut timpul si am ajuns si in ultimul semestru. A venit perioada examenelor, ca de obicei stiu ce ma asteapta si nu imi fac nici un fel de probleme.

E ziua examenului, vineri seara la 6, ora de examen. Ajung mai devreme, unii colegi erau deja acolo. S-a facut ora 6. Sala era ocupata inca. Se aude un zvon cum ca s-ar amana examenul pentru 19.30. Nu se poate asa ceva, la 19.30 doar am “friday night party”

Apare si profesorul si se hotaraste sa dam intr-o sala de seminar, 72 de oameni , poate mai putini ca nu au venit toti, intr-o sala de seminar.

Zis si facut, intram in sala, stam inghesuiti, doi la o masa, incepe sa imparta subiectele, test grila. Constata ca nu are suficiente subiecte cat sa ajunga la fiecare cate o foaie. Ce mai conteaza acum, doi pe un subiect ca sa ajunga la toata lumea. Se impart si foile de examen, nici astea nu ajung. Doi pe o foaie? Da, pai cum altfel. Unul isi scrie numele in dreapta, altul in stanga, raspunsurile sunt comune.

Vedem si grilele, trimise in prealabil pe mail si rezolvate deja de alti colegi. Sa le mai tinem sub banca? Nu are rost, profesorul oricum a iesit la o tigara. Imi amintesc rapid unele raspunsuri, le trec pe o ciorna si colega urmeaza sa le verifice. Deja a trecut o jumatate de ora si trebuie sa ma grabesc ca sa nu intarzii. Il las colegei sarcina de a completa foaia de examen, ma ridic si plec. Asta a fost examenul.

Friday night party

Aceasta e “sloganul” sau denumirea, nici nu stiu cum sa-i spun, data de o colega de serviciu, sarbatoririi diverselor evenimente sau ocazii in care toti colegii de serviciu ar trebui sa participe.

Ceva asemanator s-a intamplat vineri seara cand s-a organizat o masa festiva, desi nu stiu daca e bine spus asa. Au mai fost asemenea evenimente la care eu nu am participat si am zis ca de data asta e timpul sa fiu si eu in rand cu ceilalti.

Cum aproape toti au venit cu prietenii/preietenele, sotii/sotiile, trebuia sa vin si eu cu cineva. Imi anunt prezenta, eu si cu inca o persoana. Dar cine putea fi acea persoana? Evident colegii nici nu se gandeau ca e vorba de altcineva decat de prietena (iubita) mea. Ei bine nu, nu este prietena mea, desi am incercat sa ii conving de asta, se pare ca nu am reusit pana acum. Este o veche prietena cu pe care o cunosc de ceva timp, cred ca de aproximativ 4 ani, si cu care am avut multe, multe intamplari mai mult sau mai putin placute.

Ajung deja mai devreme de ora stabilita in statia de metrou Grozavesti. Inca nu e 19.30 deci mai astept. Se face 19.30, nimic. Ce se intampla, doar nu o sa fiu nevoit sa merg singur. Sun o prietena de-a ei, ea nu are tel. ca i s-a stricat. A plecat de acasa. Mai astept putin, nimic. Ce-ar fi sa vad daca nu cumva e in statia cealalalta? Acolo era, desi eu ii explicasem destul de clar in care statie sa vina. Deja s-a facut ora 20.00 si ajungem intr-un final si la intalnire.

Despre asta nu pot spune decat ca mi-a placut foarte mult, chiar nu ma asteptam sa fie asa, si nu o spun numai eu, si ea e de aceeasi parere. Surpriza a fost sa stau la aceeasi masa cu un profesor, de fapt mai mult decat un profesor, din ASE cu care in ziua urmatoare am avut examen (din nou).

Se apropie si ora de plecare, oricum am ramas aproape ultimii. Cel mai amuzant moment a fost la final cand un coleg, face cu mana, sugestiv, o inima, in timp ce spunea “o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte”. Am rasmas amandoi…

Dupa mai multe momente asemanatoare am si plecat intr-un final. Evident ca am plecat ca doi “prieteni” adica amandoi in aceeasi directie. Am ajuns la ea tarziu, acum nu va ganditi ca… Dimineata, de fapt pe la amiaza, m-am trezit si am plecat direct la examen. Ah, iar examen din ala greu?

Sigur vor mai urma si alte intalniri de “team building” la care nu stiu daca sau cu cine voi participa, ramane de vazut…